Ghid diamante naturale

Caratul este unitatea de măsură standard pentru greutatea diamantului. Termenul este de proveniență grecească („keration”). În antichitate, „keration” era denumirea pentru sâmburii de roșcovă, folosiți ca unitate de măsură a pietrelor naturale, și nu numai. În România, „caratul” a fost adoptat în 1911.

Un carat (ct) echivalează cu 1/5 dintr-un gram, adică 0,20 grame. Prin urmare, 5 ct = 1,00 g. Diamantele de peste 2 carate sunt rare, se găsesc mai greu în explorările miniere, ceea ce le face mai valoroase. De aceea, un diamant de 2 carate este mai valoros decât 2 diamante de câte 1 carat fiecare de calitate comparabilă, de aici și prețul lor mai ridicat.

Când comparăm două diamante de aceeași mărime, nu trebuie să facem greșeala de a le considera de aceeași greutate (număr de carate). În funcție de cum au fost tăiate, pot avea greutăți diferite. De exemplu, un diamant tăiat prea adânc (mai ascuțit) ar putea părea mic pentru greutatea sa și suferi din punct de vedere al strălucirii.
În funcție de taietură, caratajul diamantelor (greutatea) este în strânsă legătură cu diametrul vizibil.

Termenului de culoare poate fi confuz atunci când este vorba despre diamante incolore, gradul de culoare măsoară de fapt absența culorii într-un diamant.

GIA clasifică culoarea diamantului în funcție de cât de alb sau incolor este un diamant pe o scală de la D la Z. Gradul de culoare D este cel mai mare și este considerat complet incolor. Găsirea diamantelor naturale cu acest grad este extrem de rară. Gradul de culoare Z indică un diamant cu o nuanță vizibilă de galben sau maro.

Distincția între aceste trepte individuale de culori este aproape invizibilă unui ochi liber, neantrenat. Totuși, aceste distincții fac o diferență foarte mare în calitatea și prețul diamantului.

De asemenea, este important să rețineți că un grad de culoare mai ridicat nu este mereu avantajos pentru un diamant dacă tăietura nu este una bună și scade strălucirea și sclipirea acelei pietre.

Considerată una dintre cele mai importante caracteristici ale unui diamant, claritatea se măsoară în numărul și mărimea celor mai mici imperfecțiuni găsite în aproape toate diamantele. Majoritatea imperfecțiunilor sunt microscopice și nu afectează frumusețea diamantelor.

Diamantele naturale sunt rezultatul carbonului aflat adânc în pământ expus la căldură și presiune uriașă. Acest proces poate duce la o varietate de caracteristici interne numite „incluziuni” și caracteristici externe numite „pete”.

GIA folosește termenul „caracteristici ” în loc de impefectiuni / defecte. Aceast termen reflectă mai bine caracterul și proprietățile unui diamant natural și inevitabilitatea incluziunilor și petelor naturale.Scala de claritate GIA are 6 categorii, dintre care unele sunt împărțite pentru un total de 11 note specifice.

Mai puțin de un procent din toate diamantele au un grad de claritate Flawless (FL), acestea vor avea un preț pe măsură datorită rarității. Chiar și diamantele Internally Flawless (IF) care pot avea mici pete și incluziuni vizibile numai sub mărire de 10x sunt foarte rare.
Majoritate a diamantelor preferate de clienți se încadrează în categoriile VVS (Very, Very Slightly Included), VS (Very Slight Included) și SI (Slightly Included). Diamantele cu aceste grade de claritate sunt considerate ca "perfecte ochiului", fără imperfecțiuni vizibile cu ochiul liber.

Un aspect important al clarității unui diamant este de a vă asigura că incluziunile nu interferează cu reflexia luminii. Când se întâmplă acest lucru, strălucirea, sclipirea și frumusețea generală a diamantului par estompate.

Strălucirea unui diamant este cu adevărat unică. Renumita capacitate de a transmite lumină și strălucire atât de intens provine din interacțiunea fațetelor diamantului cu lumina. Iar acea interacțiune este datorată calității tăieturii.
Putem spune că gradul de tăiere al diamantelor este modalitatea obiectivă de a măsura performanța luminoasă, generic descrisă ca „strălucire”.

Adesea tăietura diamantului este confundată cu forma acestuia (rotund / briliant, emerald, pară, etc.), dar gradul de tăiere a unui diamant se referă într-adevăr la cât de bine interacționează fațetele diamantului cu lumina.

Fiecare piatră este examinată de meșteri pricepuți pentru a determina cea mai bună tăietură astfel încât să maximizeze strălucirea printr-un echilibru de proporție, simetrie și lustruire. Realizarea celei mai bune tăieturi pentru un diamant se reflectă în frumusețea și valoarea finală a acestuia. Dintre toate cele 4C-uri, este cea mai complexă și dificil de analizat din punct de vedere tehnic.

Pentru a determina gradul de tăiere al diamantului briliant – formă folosită în majoritatea bijuteriilor cu diamante – GIA calculează proporțiile acelor fațete care influențează aspectul diamantului văzut de sus. Aceste proporții permit GIA să evalueze care este cea mai bună tăietură pentru un diamant, studiind cât de bine interacționează un diamant cu lumina pentru a crea efectele vizuale dorite, cum ar fi:

Luminozitatea: lumină albă internă și externă reflectată de un diamant
Fire: împrăștierea luminii albe în toate culorile curcubeului
Scintilația: cantitatea de strălucire pe care o produce un diamant și modelul zonelor luminoase și întunecate cauzate de reflexiile din interiorul diamantului